"Te urăsc că mă iubeşti!"

Se crăpase deja de zi.
Bolta cerului era de un Albastru de Caraibe, iar norii erau luminaţi de razele portocalii şi calde ale soarelui. Câteva păsări ca nişte puncte negre se întrevedeau în văzduh. Nu bătea vântul. Totul era liniştit.
Totul era oribil. Paradoxal de oribil.
Parcă Universul dorea să-mi facă în ciudă. În pofida peisajului feeric pe care-l vedeam, nu vroiam să fiu atât de egoistă încât să mă bucur de el, deşi puteam. 
Dar nu doream cât puteam.

Am tras draperiile nervoasă, m-am îmbrăcat cât am putut de repede şi am dat năvale pe uşă.

Trebuia să-l salvez! Nu puteau să-i facă aşa ceva! Nu el fusese cel care înfăptuise acele oribile lucruri! Nu-el-fusese! Îl acuzau pe nedrept şi îl şi trăgeau la răspundere pentru ceva ce nu făcuse! Doar el a fost mereu o persoană care urăşte să greşească, iar dacă i se întâmpla corija negeşit greşeala. Fusese controlat de o putere rea, însă toată lumea - chiar şi el - spunea că el a făcut ce a făcut. Cum să-şi schimbe aşa brusc părerea despre el?!

Alergam mâncând pământul. Nu puteam să-l las să moară, deşi în trecut îmi tot spunea că dacă ar face vreodată aşa ceva, pedeapsa cu moartea ar fi fost cea mai blândă dintre toate cele posibile. Puteam fi arsă pe rug pentru faptul că încercam să-l salvez, dar nu-mi păsa deloc!

În sfârşit am ajuns. Lumea huituia. Eram pe Bulevard. Se făcuse un podium pe care aveau să-i ia sufletul. Disperată mi-am făcut loc prin mulţime şi-l căutam lăcrimând...apoi...l-am văzut...Mă privea trist, deşi încerca să nu facă asta. Era scârbit de propria-i persoană încât aproape nu mai îndrăznea să-şi ridice ochii din pământ. Un surâs ironic i s-a întins pe faţă. Ştiam că-şi dorea ca totul să fie ca înainte...că dorea să fim singuri într-un loc liniştit şi să stăm unul în braţele celuilalt pentru totdeauna...
Dar nu putea cât dorea.

Nu am mai stat pe gânduri şi am acţionat nebuneşte. M-am suit pe podium şi cu o lovitură de cuţit am nimerit direct în inima călăului. Am scos un revolver din buzunarul gecii, am ochit imediat cei trei jandarmi şi...am tras. Au căzut toţi cu faţa pe asfalt. Lumea a tăcut pentru o clipă, dar în secunda doi au început să fugă buimăciţi. Am profitat de învălmăşeală şi l-am luat pe el de acolo. Am alergat împreună până la un vechi depozit. Acolo l-am dezlegat de câtuşe şi m-am aplecat să-l sărut. El s-a uitat la mine nervos şi s-a retras parcă electrocutat. Uimită mi-am ridicat privirea.

-     Ce faci?! Trebuie să mor!

-     ...Nu....nu trebuia şi nici nu trebuie! Nu tu ai făcut acele lucruri rele! Ştiu asta, iar ei nu! 

-     Eşti proastă.

Mă...făcuse aşa pentru prima dată. Mă jinise pentru prima dată. Aş fi preferat să-mi dea o palmă sau un pumn sau un picior în faţă...

-     Ce?! Eu te salvez şi asta îmi este mulţumirea!?

-     Cine ţi-a cerut să mă salvezi?! Am greşit enorm faţă de o mulţime de oameni, iar tu vrei ca eu să scap nepedepsit?! De ce?!

-     Pentru că te iubesc!

-     Te urăsc că mă iubeşti!

Asta a fost. Mă ura pentru sentimentele mele pentru el. Nu mai aveam niciun rost dacă iubirea mea era ceva distrugător. Am scos din nou revolverul din buzunarul gecii şi mi l-am pus la tâmplă. Am tras împăciuită. 
Şi-am ştiut că şi-a continuat viaţa foarte bine.

Apoi, am fost sigură că şi el m-a urmat în veşnicie.

Let's imagine!

[Ştiu că am spus că nu voi mai vorbi despre iubire, dar nu eu fac asta! Altcineva creat de Serena!]

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

"Matematica e ca dragostea: se porneşte de la principii simple, dar se complică la infinit."

R. Drabek

De când mă ştiu am fost o visătoare. Îmi amintesc că după ce am citit "Amurg" am tot visat cu ochii deşchişi la un EL asemenea lui Edward: misterios, cu ochii verzi [la origine], Gemeni. 

"Socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg."

Îmi imaginez o ea. 

O voi numi NoName. 

O tipă inteligentă, isteaţă, olimpică la matematică, ambiţioasă, îndrăgostită de el şi...hai să-i dăm si lui un nume: Untitled. Cum spuneam: cu principii bine stabilite, imperfectă, mărinimoasă, diplomată, Peşti, artistă, prietenoasă şi sinceră. Are perpetua senzaţie că pur şi simplu Untitled nu o merită, dar nu îi reproşează absolut nimic. El a mai avut o relaţie înainea ei timp de doi ani. Pe ascuns se mai uită pe net şi vede că ei se potrivesc de minune ca zodii - Untitled este Taur, iar NoName Peşti - ,iar cu fosta absolut deloc - Vărsător. Cu toate acestea, nu poate nega faptul că ei făcuseră dragoste, că s-au atins de nenumărate ori, că ea mai mergea la el acasă, că ieşeau în Pânze, că s-au iubit...şi are impresia că încă o fac...

El este genul matur, realist şi nu prea elocvent când este vorba de sentimente. 

Însă, ea îl iubeşte...

Stă întinsă pe pat cu "Dragoste şi matematică" de Sheila O`Flanagan în poală. Din cealaltă cameră se aude înfundat melodia secvenţei de titlu a serialului "1001 de nopţi". E ora 16.00. Mai are o oră până să se vadă cu el şi totuşi radiază de fericire...

S-au întâlnit în faţa Şcolii 19.
-     Prietene!, i se adresă lui. Parcă nu-i putea spune "iubit" după ce el a fost notoriu pentru fosta relaţie a lui.

-     Hei, tovarăşe! Ce faci? Nu a mai aşteptat răspunsul ei. Untitled a cuprins-o de talie şi a sărutat-o.

Au început să se plimbe. Un tumult de sentimente îi inunda sufletul. Simţea privirile înţepătoare pe care lumea le arunca asupra lor. Deodată apare fosta de după colţ. NoName şi ea rămân împietrite. Fostei i se întinde pe faţă un zâmbet sardonic. Se aproprie de NoName şi Untitled.

-     Bă, cum ai putut să-mi faci asta?

-     Nu deschid o discuţie acum, i-a răspuns el.

S-a întors către NoName şi i-a spus:

-     Sper că eşti mândră de tine acum, când eşti cu el, cel la care râvnesc mai toate fetele. Dar să nu crezi că va dura mult relaţia voastră. Nu-l poţi ţine pentru tine! El nu-ţi aparţine, pricepi? Doamne, eu sunt cea care i-a păstrat toate secretele şi tocmai pe tine te-a ales? Îi vei greşi cu ceva, vei vedea. Apoi, el se va întoarce la mine. 

NoName ştia că exagera. Ştia că îl înşelase acum patru luni când încă erau împreună. El nu ştia acestea...

-     Uite ce este, eu nu-l oblig să rămână cu mine. Este alegerea lui..

-     Băi, cu ce ţi-am greşit eu ţie?! Te-am ascultat, ţi-am fost fidelă...

-     Da, ca un câine, a completat el. Comentariul a deranjat-o pe NoName chiar dacă nu îi era ei adresat.

-     Mă mai iubeşti, recunoaşte!

-     Împuşcă-te!

-     Nu vă mai certaţi!, a intervenit NoName. Uite, gata! Tu, întoarce-te la ea. Nu sunt porivită pentru tine, nu sunt la fel de matură ca şi ea din toate punctele de vedere, nu mă ridic la nivelul tău!

Şi a plecat plângând...El a urmărit-o până a prins-o de braţ şi i-a spus poruncitor:

TREZEŞTE-TE!